Dr. Ioana Silion te introduce într-un subiect mai puțin cunoscut de publicul larg, dar care are o importanță deosebită. Somatizarea în afecțiunile psihice poate duce la simptome fizice persistente, iar recunoașterea acestei legături poate ajuta la un diagnostic corect și la tratamentul adecvat. Dr. Ioana Silion este medic primar psihiatru, cu competențe în tulburări afective, anxietăți, tulburări cognitive – demențe, ADHD, burnout profesional.

Trebuie să știi: un consult online, pe platforma Digital Clinics, îți oferă un cadru privat, în care poți discuta din confortul căminului tău cu un medic psihiatru sau cu un psiholog, despre problemele cu care te confrunți tu sau cineva foarte apropiat ție.

Somatizarea se referă la manifestarea simptomelor fizice sau a senzațiilor care nu pot fi explicate pe deplin printr-o afecțiune medicală si care se asociază cu evenimente cu impact emoțional. Acestea atrag atenția mai degrabă decât suferința psihică, de multe ori ignorată sau neînțeleasă.

Atunci când o persoană experimentează o suferință psihică: anxietate, tulburare afectivă, insomnie, corpul său poate răspunde cu simptome fizice. Acestea pot interfera cu funcționarea zilnică, modifică percepția si determină comportamente specifice suferinței fizice. Sintetizând, putem spune că somatizarea este expresia stărilor mintale ca simptome fizice (somatice, de la soma, cuvânt grecesc care înseamnă corp).

Exemple de simptome somatice pot include disconfort digestiv (dureri abdominale nespecifice, care migrează sau sunt localizate, tulburări de tranzit, greață, dificultăți de alimentație – inclusiv dificultatea de a înghiți alimente solide, scăderea în greutate ca urmare a tulburărilor de alimentație), manifestări nespecifice cardio-respiratorii (palpitații, variații ale tensiunii arteriale, presiune toracică, dificultăți de respirație), cefalee, vertij, tensiune musculară, disconfort genito-urinar, stare de oboseală fără a depune efort fizic și tulburări de somn. Persoanele cu tulburare de somatizare caută adesea ajutor medical, în mod repetat, solicită intervenții invazive pentru simptomele lor fizice, dar examenele medicale nu le obiectivează. Acest lucru poate duce la sentimente de frustrare, teamă și anxietate, dispoziție depresivă sau disforică, care pot exacerba și mai mult simptomele fizice.

Este esențial să înțelegem că somatizarea nu este o alegere conștientă, iar persoanele cu această afecțiune adesea nu înțeleg legătura dintre suferința lor psihică și simptomele fizice. Senzațiile fizice nu se ameliorează sau se ameliorează parțial şi pentru scurt timp, cu tratament simptomatic. Persistenţa acestora indică abordarea unei evaluări psihiatrice, inițierea unui tratament de specialitate și planificarea psihoterapiei sportive personalizate – analitică sau cognitiv comportamentală, în funcție de tipologia de personalitate. Ameliorarea dispoziției si anxietății are ca și consecință remiterea simptomatologiei somatice.

Cu toate acestea, este important să reținem că, în unele cazuri, simptomele somatice pot persista chiar și după ce este tratată starea de sănătate mintală care stă la baza acestora. Acest lucru se poate datora unei varietăți de factori, inclusiv percepția persoanei asupra simptomelor sale, durata de timp în care s-au confruntat cu simptomele somatice și alți factori individuali. Mai mult decât atât, este posibil ca simptomele somatice să devină un obicei sau un comportament învățat și, în astfel de cazuri abordarea stării de sănătate mintală nu poate elimina imediat simptomele fizice. În aceste cazuri, terapia cognitiv-comportamentală sau alte intervenții psihologice concemitente pot fi utile în abordarea simptomelor somatice.

Afecțiunile psihice și manifestările somatice sunt interconectate și au o explicație științifică, pragmatică. În timpul stresului prelungit, tensiune și neliniște psihică, se activează axul hipotalamo – hipofizo – corticosuprarenal,  sistem neuroendocrin major care reglează răspunsul organismului la starea de alertă, modulând sistemul general de adaptare. Acestea implică sistemul imunitar, hormonal și neurotransmiţătorii la nivel cerebral. Atunci când starea de alertă se prelungește, substanțele secretate în exces epuizează resursele organismului și determină răspunsuri paradoxale dezadaptative. În general, relația dintre condițiile de sănătate mintală și simptomele somatice este complexă, iar factorii individuali trebuie luați în considerare la elaborarea unui plan de tratament. Tratamentul eficient necesită o abordare cuprinzătoare care abordează atât starea de sănătate mintală, cât și orice simptome somatice. Așa cum o afecțiune psihică are răsunet somatic, este posibil ca o afecțiune fizică să determine iritabilitate, variații de dispoziție, insomnie, modificări de comportament.

Cele mai frecvente manifestări somatice sunt asociate următoarelor tulburări psihice: tulburarea afectivă depresivă, tulburările anxioase- culminând cu atacul de panică, tulburarea de conversie, hipocondria, tulburarea aglică, tulburarea dismorfică, tulburarea de somatizare, epuizarea psihică prelungită.

Exemple de afecțiuni psihosomatice: tulburări de tranzit, tulburări de alimentație, fibromialgie, reactivitate de tip alergic, unele afecțiuni dermatologice, sindrom migrenos, tensiune musculară paravertebrală.

 Important de știut: somatizările dispar atunci când tulburările psihice care le cauzează se remit!

Puteți programa o consultație ONLINE cu dr. Ioana Silion, pe platforma Digital Clinics, aici: Consult Dr. Ioana Silion.