Psiholog Anișoara Decianu face parte din prima generație de 15 psiho-oncologi din România. A făcut Facultatea de Psihologie în completarea Facultății de Medicină, iar în prezent este masterand la UMF Iasi, domeniul Bioinginerie Medicala. Spune despre ea că și-a continuat studiile medicale cu Facultatea de Psihologie pentru că ,,omul trebuie privit ca un ansamblu complet - trup, minte și suflet și pentru că vreau să-mi ajut pacienții să înțeleagă acele mecanisme cu ajutorul cărora pot lupta împotriva bolii oncologice. Organismul uman are o putere imensă de regenerare, are o putere imensă de rezerve imunologice, noi singuri ne putem ajuta organismul să se vindece din interior. Orice sprijin specializat, de la tratamente medicale până la psihoterapie sunt ancore care să ne ajute să depășim situații extreme.”

Diagnosticul unei boli grave afectează într-o măsură semnificativă psihicul. Cum poate un pacient aflat într-o asemenea situație să își diminueze stresul legat de diagnostic? 

Diagnosticul de boala gravă reprezintă un stres major care afectează psihicul în primul rând, și, pentru că suntem interconectați și corpul nu este separat de minte, de gândurile noastre, psihicul produce manifestări la nivel fiziologic, la nivelul sistemului imunitar si atunci este foarte important modul în care gândim, emoțiile pe care le avem. Fiecare persoană are canalele ei speciale prin care își diminuează stresul dar există totuși un numitor comun, câteva acțiuni general valabile.

• Stresul după un diagnostic dificil se poate diminua discutând cu medicul specialist care a confirmat diagnosticul și care poate comunica măsurile necesare imediate. Discuția cu medicul curant nu trebuie amânată, trebuie acționat imediat, fiecare zi este importantă. Pacientului nu trebuie să-i fie teama să apeleze la un medic specialist, să pună întrebări, să ceară explicații, sa fie ancorat și să trăiască în prezent, să nu se compare cu alte persoane pentru că fiecare pacient este unic, la fel ca si boala lui, la fel ca și răspunsul la tratament;

• Să vorbească cu un psiholog pentru a-și elibera emoții și trăiri pe care este greu să le discute cu familia;

• Să se implice in activități care ii fac plăcere. Orice activitate îi face plăcere pacientului e binevenită: plimbări, discuții cu prietenii sau familia, pescuit, yoga, lucruri pe care le-a tot amânat și care îi fac plăcere.

De multe ori, pacientul rămâne singur după diagnostic pe un hol de spital și se întreabă ce are de făcut mai departe.

S-a făcut o statistică – un diagnostic de boală gravă este comunicat de medic în 0,72 secunde. Cu siguranță nu este suficient. Pacientul de multe ori nici nu aude ce i se comunică pentru că intervine un blocaj emoțional și este ancorat in gândurile lui, ajunge acasă și aici contează enorm ce fac cei dragi.

Acel pacient are niște roluri în societate, în familie, este soț, tată, frate, prieten, angajat și este bine ca aceste roluri să-i fie păstrate pentru ca pacientul sa nu resimtă că a mai pierdut încă ceva pe lângă sănătate. Este foarte important ca pacientul să nu fie tratat ca și cum ar fi o persoana cu un grad de handicap. Este in continuare tatăl, soțul , soția, prietenul, în continuare poate lua decizii și se poate implica în activitățile vieții cotidiene. De multe ori când pacienții sunt „dați la o parte” din activitățile de zi cu zi resimt o suferință chiar mai mare decât boala în sine. Este cea mai frecventă situație de care se plâng pacienții oncologici: că vor sa facă lucruri in continuare și nu sunt lăsați de cei dragi. Stresul asociat cu faptul ca nu mai sunt percepuți ca membrii ai familiei cu puteri depline este mai mare decât stresul asociat diagnosticului.

Familia si prietenii trebuie să valideze rolurile pacientului, să-i ofere cât mai multe motive care să-i dea pacientului încrederea și dorința de a merge mai departe, pentru că pacientul trebuie să își ia forța din familie, din comunitatea apropiată. El trebuie să se simtă protejat, să aibă încredere în membrii familiei și așa va avea curajul să ceara ajutor, iar familia va trebui să fie prezentă atunci când acesta are nevoie.

Pacientul nu trebuie să se simtă ca o povara, boala nu este de cele mai multe ori o condamnare la moarte, este o luptă care poate fi câștigată cu ajutorul medicilor, al familiei, prietenilor, al psihologilor, Sunt nenumărate exemplele persoanelor publice care au declarat ca au avut boli grave si după 10, 20, 3o de ani sunt active și împlinite. Uneori o boală poate fi un semnal,  o lecție, să conștientizăm că trebuie să avem mai multă grijă de noi, că trebuie să trăim sănătos, să eliminăm stresul pe cât se poate, pentru că este extrem de nociv pentru sănătate. De multe ori supraviețuitorii afirmă că viața lor este mai împlinită după boală, apreciază viața, familia, prietenii mult mai mult.

Cât contează sprijinul familiei și al prietenilor într-un asemenea moment?

Sprijinul familiei și al prietenilor contează enorm deoarece ei pot oferi ceva ce pacienții pot să își ia doar din familie și anume motivele pentru a merge înainte cu tratamente agresive, dureroase, de lunga durata. Este foarte important ca familia și prietenii să îi păstreze pe pacienți în mijlocul lor, să îi trateze la fel ca înainte, ca și cum boala este doar un aspect trecător și să le ofere ajutorul atunci când le este solicitat.

De aceea am spus ca fiecare pacient este unic la fel ca si boala lui, reacțiile sunt imprevizibile și de aceea este foarte important să-și împărtășească teama cu familia; izolarea și refuzul tratamentului sunt acțiuni distructive.

Pacienții oncologici nu vor să fie judecați, etichetați, sunt speriați, le e teamă, sunt jenați de căderea părului, de diverse modificări ale greutății, de faptul că vor fi etichetați de către cei din jur, de vecinii de la bloc. Când pacienților li se recomanda chimioterapia sau radioterapia prima lor întrebare este: o sa-mi cadă părul? Ce vor zice colegii la birou, vecinii? Trebuie să discutăm cu ei aceste aspecte, să căutăm împreună cu ei răspunsuri și să le facem viața mai ușoară.

Dar, de multe ori, membrii familiei nu știu cum să reacționeze, sunt traumatizați și ei iar de ei nu se ocupă nimeni sunt un fel de pacienți „secundari, nevăzuți”, iau parte la o suferință și nu au, de cele mai multe ori, nici cunoștințe medicale și nici nu știu cum să-i ajute pe cei dragi, iar în acest context ședințele de psihoterapie sunt folositoare și pentru ei.

Cum ajută un pacient oncologic ședințele de psihoterapie?  

Psihoterapeutul îi confirmă faptul că teama, frustrarea, incertitudinea sunt gânduri perfect normale, îl încurajează să se exteriorizeze într-un spațiu controlat în care pacienții își pot exprima deschis emoțiile, facilitează comunicarea ulterioară cu echipa medicală. Uneori medicii nu știu sau nu au timpul necesar sa comunice suficient cu un pacient, iar acest rol este preluat, într-o anumită măsură de psiholog.

Psihologul oferă un spațiu în care pacienții își pot expune deschis emoțiile, oferă echilibru, speranță ceea ce este foarte important, psihoterapia este o parte a tratamentului ce poate îmbunătăți semnificativ rezultatul tratamentului.  Sunt luate în discuție aspecte legate de refuzul tratamentului, întârzierea tratamentelor, autoînvinuiri. Psihologul are  mai mult timp decât medicul să vorbească despre efectele secundare, să diminueze stresul legat de acestea. Mulți pacienți se întreabă „de ce eu?” și psihologul  îi ajută să își răspundă la aceasta întrebare, iar în acest fel se îmbunătățește comunicarea cu echipa medicală și crește complianța la tratament.

Toate acestea sunt etape pe care pacientul trebuie să le depășească, dar singur îi este mai greu, pentru că pentru că fiecare pacient este unic, nimeni nu a mai trecut la fel prin boală, nu își găsește răspunsul la întrebări pe Google sau printre prieteni, și de cele mai multe ori sunt aspecte pe care un psiholog îl poate ajuta să le clarifice. Poate să se întrebe ce se va întâmpla cu copii, familia, va da rezultate tratamentul? Mare parte din gânduri, îndoieli pornesc de la comunicare, pacientul simte ca nu este ascultat sau auzit, de la lipsa informațiilor corecte și de la faptul că de cele mai multe ori pacientul nu se deschide, nu are curajul să își discute temerile, amână, ezită, iar psihoterapeutul îi poate da curaj pacientului de a discuta deschis cu medicul și de a beneficia de tratamentul corespunzător, de a avea o viață confortabilă chiar și în aceste condiții.

Medicii care intră în contact cu pacienți cu boli grave ar avea și ei nevoie de consiliere psihologică?

Medicii care lucrează cu pacienți diagnosticati cu boli grave au și ei nevoie cele mai multe ori de consiliere sau suport psihologic. Uneori spitalele nu beneficiază de cea mai bună dotare, iar medicii sunt puși in situația de a le spune pacienților ca nu le pot oferi tratamentul necesar și îi redirecționează la spitale din alte județe, distantele sunt mari, cheltuielile la fel, iar unii pacienți nu își permit și renunță la tratament. Numărul de pacienți crește, numărul de medici scade și se ajunge la situații în care sunt atât de puțini medici sau medicamente, încât, așa cum spunea un reputat medic din Galați, „mă simt ca un Dumnezeu; pentru că in fiecare dimineață trebuie sa decid ce pacient va beneficia de tratament si care va fi refuzat, pentru ca suntem limitați si fizic, ca oameni, și ca tratamente disponibile”. Sunt multe situații dificile emoțional și pentru echipa medicală și evident au și ei nevoie de suport psihologic specializat.

În sistemul medical din România pacienții, sau rudele apropiate acestora, beneficiază de facilități pentru consiliere psihologică?

În acest moment știu că  se pot obține gratuit ședințe de consiliere psihologică la recomandarea unui medic psihiatru.

De asemenea, mă bucura foarte mult inițiativa legislativă a senatoatei Nicoleta Pauliuc, inițiativă care a fost votată de toate partidele parlamentare pentru instituirea unei Zile a Supraviețuitorilor de Cancer în prima zi de duminică din luna iunie. Această propunere are prevăzute modificări legislative prin care pacienții oncologici vor putea beneficia de ședințe gratuite de consiliere psihologică, iar cei care au grijă de un pacient oncologic vor putea beneficia de concediu medical suplimentar.

Consilierea psihologică este importantă pentru ca pacientul să rămână stabil emoțional și sunt spitale în care există echipe multidisciplinare din care face parte si un onco – psiholog sau psiholog clinician. Domeniul de specializare este foarte nou, dar orice psiholog poate ajuta, poate aduce pacientul în starea de a comunica, de a lua decizii pentru tratament.

Avem grupuri de suport pentru pacienți cu afecțiuni grave în România?

Da, încep să apară și grupurile de suport care sunt extrem de importante pentru pacienții oncologici, supraviețuitorii acestor boli, la fel ca și grupuri de suport pentru victimele violenței in familie, adicții etc.

Grupurile de suport apar de obicei la inițiativele unor ONG-uri, de exemplu Asociația Restart la Viață a organizat primele grupuri de suport din țară pe lângă secțiile de oncologie ale  spitalelor din Gurgiu și din Zalău și sperăm că în curând vor apărea și la Galați. Grupurile de suport sunt abia la început, se mișcă mai greu, dar încercam sa ajungem la cât mai mulți pacienți.

Cum ar decurge o ședință de consiliere psihologică online pe Digital Clinics?

Consilierea psihologică online pe Digital Clinics se desfășoară timp de 50 de minute, exact ca o ședință de psihoterapie față în față. Pacientul, sau familia acestuia își spun motivul pentru care au apelat la psihoterapie și așa începe discuția.

De cele mai multe ori, cei care apelează la psiholog sunt membrii familiei, pacienții vin de obicei forțați, pentru că vizita la psiholog nu este în acest moment o rutină, mare parte din populație nici nu înțelege ce le poate oferi un psiholog. De cele mai multe ori pacienții sau rudele acestora sunt speriați, cunosc doar denumirea diagnosticului, 90% percep cancerul ca o condamnare la moarte și vin fără speranță, fără dorința de a depăși boala. Pacienții sunt neîncrezători, caută curaj, caută validarea unor răspunsuri. Psihologul are la dispoziție doar cuvântul pe care-l folosește pentru ca pacientul să găsească în el puterea de a lupta, pentru că, de multe ori, are nevoie doar de in imbold pentru a-și regăsi determinarea și dorința de viață.

Vă puteți programa o consultație video la Anișoara Decianu aici.