Tai chi-ul este cel mai răspândit stil intern de arte marțiale chinezești, practicat astăzi in lumea intreagă mai ales ca o disciplină terapeutică, de menținere a stării de sănătate, de sporire a vitalității și de echilibrare psiho-emoțională. Este o cale de a găsi pacea interioară, vitalitatea și bucuria de a trăi. Născut ca o artă marțială, tai chi-ul se bazează pe mișcări fluide, lente, însă nu lipsite de vigoare, însoțite de o întreagă filosofie și știință. Mișcările continue, fluide se bazează pe principiul că o apă curgătoare nu băltește niciodată. Formele armonioase relaxează atât musculatura, cât și articulațiile, ceea ce întărește corpul din interior. Prin mișcare și meditație tai chi aduce o sănătate robustă, o minte liniștită și o inimă deschisă.

Originea tai chi-ului se pierde mult in timp, fiind însoțită de multe legende, dar și de fapte istorice. Există scrieri care vorbesc despre forme datând de peste 2000 de ani. Versiunea oficială este aceea că a aparut în familia Chen (de unde și numele primului stil), în satul Chenxiagou, Wenxian, în provincia Henan din China. Legenda spune însă că Tai Chi-ul a apărut după ce Zhang San Feng, taoist ce trăia în muntii Wudang, a văzut lupta dintre un șarpe și un vultur și, impresionat de mișcările lor, le-a înglobat în acest stil de arte marțiale.

Prima etapă, cea mai comună, cea a formelor din tai chi (înșiruirea de forme, taolu-ul), presupune o practică de trei – cinci ani și constă în mișcări blânde, curgătoare, prin care meridianele energetice se deschid, iar forța și vigoarea părții inferioare a corpului cresc. Este etapa în care practicantul câștigă controlul asupra mișcărilor. Pentru cei care doresc să iși mențină sănătatea, este îndeajuns; pentru cei care doresc aprofundarea sa ca artă marțială, acesta este primul pas și constituie o fundație solidă pentru următorii.

În a doua etapă de antrenament se folosesc arme alături de formele în sine. Aceasta întărește partea superioară a corpului și aduce și mai multă vigoare.

A treia etapă este cea a exploziilor de energie. Este foarte rapidă, ca în stilurile externe. Se exersează foarte mult și tui shou, împingerea palmelor. În această fază se învață viteza.

În a patra etapă, și ultima, se combină vigoarea și viteza și se învață în totalitate forma marțială.
Astăzi finalitatea este mai puțin una marțială; tai chi-ul se învață și se practică mai mult pentru sănătate, echilibru și armonie.

Beneficiile practicării Tai chi

  • Diminuarea stresului
  • Diminuarea anxietății și depresiei
  • Controlul emoțiilor
  • Creșterea energiei organismului
  • Creșterea eficienței sistemului imun
  • Îmbunătățirea flexibilității a echilibrului și a mobilității
  • Îmbunătățirea forței și o musculatura mai bine definită

De ce ai nevoie pentru a practica tai chi acasă

  • De un spațiu de aproximativ 9 mp în cameră sau graădină

Beneficiile practicării tai chi în revista Harvard Medical School